În cele mai multe cazuri, tinerețea este etapa vieții în care mulți dintre noi simțim presiunea de a decide cariera pe care ne-o dorim, de a fi hotărâți pe ceea ce vrem să realizăm din punct de vedere profesional și nu numai. Mihaela Godean este exemplul viu și inspirația care ne arată că putem alege două drumuri complet diferite atunci când avem pasiuni și interese care ne impulsionează cu adevărat.
De la visul din copilărie de a deveni medic veterinar, la pasiunea pentru scris și jurnalism, Mihaela a ajuns din nou să îmbrățișeze și să se dedice carierei de medic veterinar, iar aceasta poveste este o dovadă clară că prin determinare și curaj putem să facem tot ceea ce ne dorim.
Când eram foarte mică și eram întrebată ce meserie doresc să am atunci când cresc, mereu spuneam că vreau sa devin medic veterinar.
Mihaela își dorea să devină medic veterinar încă din copilărie, iar acest vis a devenit mai târziu puternic legat de cel de a deveni mamă. Cel de-al doilea nu s-a împlinit încă, însă Mihaela a nutrit în sufletul ei o dragoste profundă pentru animale, ceea ce a devenit în timp temelia unei cariere menită să vindece, să ofere sprijin și dragoste necuvântătoarelor.
Da, am iubit animalele de copil și am o conexiune aparte cu ele, deci a fost dintotdeauna o pasiune, dar descoperită un pic mai tarziu dacă facem referire la alegerea unei profesii.
După finalizarea liceului, Mihaela a ales Facultatea de Jurnalism, însă nu a știut în primă etapă care este specializarea care i se potrivește cel mai bine și nici ce își dorește să facă pentru tot restul vieții. Deși atrasă de psihologie, s-a lăsat ghidată de fratele ei mai mare și a ales Jurnalismul.
În liceu nu știam încotro să mă îndrept, am luat o broșură cu toate universitățile și m-am întrebat ce aș vrea să fac pentru tot restul vieții, apoi m-am consultat cu fratele meu care este mai mare și așa am ajuns la Facultatea de Jurnalistică întâi. Eram îndreptată spre psihologie, recunosc.
În anul II de Facultate, Mihaela simțea că jurnalismul nu este domeniul care i se potivește, ceea ce li se întâmpla mai multor tineri, așa că o discuție cu un prieten i-a readus în minte dragostea ei dintotdeauna pentru animale, ceea ce a impulsionat-o să se înscrie la Medicină Veterinară și să urmeze două facultăți în paralel.
A fost simplu să aleg și medicina veterinară după doi ani de jurnalism pe care nu mi l-am imaginat vreodată profesându-l. Nu a fost nevoie să mă pregătesc în momentul acela pentru că am intrat la „fără taxa”.
Parerile erau împărțite, profesorii erau poate uimiți de alegerea ei, dar familia i-a fost alături și a susținut-o în decizia pe care și-a asumat-o curajos.
Chiar îmi amintesc o discuție cu unul dintre profesorii de la jurnalism când am spus că m-am hotărât să urmez și facultatea de Medicina Veterinară și era extrem de sceptic negăsind o punte între cele două. Dar familia m-a susținut foarte mult în majoritatea deciziilor și pe tot parcursul studiilor.
Dedicarea, grija pentru animale, dorința de a le vindeca au fost elemente cheie care au ghidat-o pe Mihaela în asumarea acestei decizii, însă nevoia de perfecționare constantă pe care o implică domeniul a fost o altă caracteristică esențială de care ea s-a simțit atrasă.
Ce m-a atras? Totul. În primul rând dorința de a face bine, de a vindeca, contactul cu animalul, dar și faptul că este un domeniu în care perfecționarea continuă este necesară.
Însă drumul nu a fost tocmai ușor, pentru că două facultăți în paralel însemnau efort, timp, organizare și muncă, însă energia și dorința Mihaelei de a-și materializa visul au fost mai puternice.
Sincer nu am avut timp să mă gândesc, îmi stabilisem obiectivele și le-am urmat, cu sacrificii, e adevărat, cu stat în sala de lectură până la 7 dimineața în sesiuni, erau cateva zeci de examene pe sesiune în cei doi ani în care am mers cu cele doua facultăți în paralel. Am avut o studenție cu de toate. Am fost într-un mediu de studenți serioși, ambițioși și muncitori. Colegele de cameră erau foarte conștiincioase și când toată lumea din jurul tău învață, nu prea ai cum să faci altceva.
Curajul de a-ți urma obiectivele, efortul depus constant și reușitele care vin în urma muncii asidue, consolidează încrederea în propriile forțe și abilități, ceea ce i s-a întâmplat și Mihaelei.
M-am simțit puternică, capabilă și suficient de motivată ca să nu renunț, nu îmi făceam griji, a fost o decizie conștientă.
Deși volumul mare de studiu și efortul constant necesar erau definitorii pentru cariera pe care a ales-o Mihaela, susținerea familiei a ușurat traseul, iar dificultățile nu erau percepute cu obstacole imposibil de depășit.
Având familia aproape mereu, financiar nu am avut obstacole. Iar dacă îți faci partea ta de muncă nu prea sunt obstacole, doar dacă nu survine vreun accident, vreo boală. Sincer nu îmi amintesc de ceva major sau de nedepășit. A fost un drum greu, dar lin.
Încă din anul IV de facultate, Mihaela a început să lucreze part-time pentru a vedea cum este cu adevărat să fii într-un cabinet de medicină veterinară, pentru a-l gestiona pe al ei după finalizarea studiilor.
În anul IV la medicină deja eram angajată cu carte de muncă, jumătate de normă, după programul de la facultate, scopul era de a avea cabinetul propriu, ceea ce am și realizat ulterior.
Începutul ca medic veterinar a fost pentru Mihaela plin atât de provocări, cât și de satisfacții, iar tot acest proces s-a finalizat cu victorie, pentru că și-a împlinit visul.
Din prima zi a fost o adevărată provocare, dar, pentru mine, copil crescut la bloc, lucrul cu animalele de fermă a fost cea mai mare provocare în timpul facultății. Ulterior, propriul cabinet a fost cea mai mare provocare și realizare totodată.
Însă nu doar perioada facultății este definită prin studiu intens, ci și etapa care urmează după finalizarea studiilor pentru că performanța într-un astfel de domeniu, se atinge doar cu studiu și informare constante.
Pentru mine studiul nu s-a oprit după terminarea facultății, se fac mereu cursuri si Congrese la care participam.
Mihaela se consideră o fire adeptă schimbărilor și provocărilor, căreia îi place să iasă din zona de confort, să trăiască noi experiențe pentru a învăța și pentru a evolua. Cu toate acestea, provocările de pe piața muncii au dus la o pauză în carieră și este important să știm cum să gestionăm și astfel de momente, care fac parte din viața profesională a foarte multor oameni.
E un subiect sensibil pentru că trebuie să recunosc că satisfacțiile financiare nu sunt deloc pe măsura muncii încă în România. Sunt foarte mulți medici veterinari care au un salariu minim pe economie deși au studiat 6 ani. Nu pot spune că am renunțat însă, nu am afirmat niciodată asta, dar pot spune că sunt într-o pauză momentan.
Administrarea propriului cabinet vine la pachet cu responsabilități și dificultăți, în ciuda pregătirii asidue a unui specialist în domeniu. Ceea ce este important este să nu ne descurajăm și să nu renunțăm la visul nostru.
În ciuda faptului că Mihaela nu mai profesează într-un cabinet veterinar fizic, ea are propriul website care o păstrează în contact cu cei care au animale și își doresc să cunoască opinia specialistului, de oriunde ar fi.
Dacă ai un animăluț, website-ul Mihaelei poate fi soluția potrivită pentru tine!
Mihaela s-a confruntat cu numeroase situații de-a lungul timpului și sfatul pe care îl consideră demn de urmat este asumarea deciziilor profesionale în baza intuiției și a lucrurilor pe care iubim să le facem.
Să facă alegeri asumate și conștiente bazate în primul rând pe ce anume le face plăcere să facă pe o durată lungă de timp, să își asculte intuiția și să nu uite de sufletul lor niciodată. Să caute în interior întâi, să nu renunțe ușor, să facă pași mici, dar constanți.
De asemenea, un aspect foarte important este să rămânem perseverenți și să ne stabilim obiectivele într-o manieră realistă, fără a visa la succesul care vine peste noapte.
Pe scurt: să nu renunți la obiective. Prin perseverență, motivație și a nu avea așteptări nerealiste și într-un timp foarte scurt. Cum am cultivat-o de-a lungul carierei… încă o cultiv și încă lucrez la asta. 🙂
După ani de muncă intensă, Mihaela simte nevoia de timp dedicat pentru sufletul ei, pentru familie, prieteni, călătorii și relaxare.
Îmi doresc să călătoresc, să petrec mai mult timp cu familia și să îmi văd prietenii mai des.
Prin povestea ei, Mihaela ne arată că perseverența, echilibrul interior și dorința permanentă de dezvoltare și de autodepășire pot transforma orice obstacol în oportunitate de împlinire pe plan profesional și personal.
