Întotdeauna am simțit o mare plăcere când scriam, plăcere dar și eliberare, ceea ce face ca această activitate să fie una relaxantă pentru mine. Încă de când eram în clasele primare și aveam de realizat diferite compuneri am simțit că atunci când începeam să scriu îmi lăsam creativitatea să mă conducă, evident, folosindu-mă și de figurile de stil pe care adoram să le gândesc cât mai elegant și poetic, în același timp testându-mi creativitatea prin intermediul lor.
Pe lângă scris mai am multe alte pasiuni cum ar fi cântatul la pian, gătitul, designul interior, arta în general, dar cel mai des ma găsesc scriind și până la urmă și asta este o artă, o formă de eliberare, un mod prin care pot explora lumi interioare, dar și prin care pot conecta idei sau trăiri cu ceilalți. De fiecare dată când scriu, și aici mă refer strict la gândurile mele de zi cu zi care se tot adună și pot deveni copleșitoare, simt că le pot gestiona și că pot înțelege mai bine ceea ce simt sau ceea ce mă preocupă.
Ceea ce mă fascinează la scris este faptul că pot călători foarte ușor în trecut, în viitor sau chiar în lumi imaginare, iar asta îmi oferă automat o libertate incredibilă. De asemenea, scrisul îmi permite să mă dezvolt constant, deoarece cu fiecare poveste sau text pe care îl creez, îmi rafinez gândirea și îmi deschid noi perspective.
În orice domeniu este nevoie de inspirație sau la un moment putem ajunge să o căutăm involuntar, iar în ceea ce privește arta scrisului, cu toate că ai o libertate imensă, sunt șanse mari să îți pierzi inspirația destul de ușor, în special dacă practici asta de mult timp. Știu, sună ironic, dar este normal și face parte din procesul de dezvoltare.
Atunci când inspirația ne părăsește o căutăm în altă parte, iar această căutare contribuie semnificativ la dezvoltarea constantă menționată mai sus, deoarece descoperim povești noi, diferite perspective, experiențe, expresii pe care nu le-am mai auzit, scriitori, cărți și așa mai departe. Pe scurt, îți extinde orizontul.
1 Comment
Alisia Mihaly*****